Boala

De la un timp
lucrurile cânta a jale
Pamântul pe care calc
îmi musca talpile
Cuvintele mi-au fugit de acasa,
fiecare, în alt colt al lumii

Un trup strain
îmi înghesuie sufletul
prin unghere cu paianjeni
Buruieni îmi cresc în priviri,
ma sufoca tarâna…

Mai da-mi un suflet,
înca un suflet, Doamne,
pentru pamântul care sunt!